Varza murata... e cea mai sfanta, tata :)

Camara Vicai incepe sa prinda contur si gusturi care imi amintesc de micile momente din copilarie, franturi din momentele pe care iti doresti din cand in cand sa le mai retraiesti.

Cand intra mamaia in pivnita si lua o varza de la butoi si mai venea si cu o cana de zeama de varza pe care o gustam pe furis ca sigur o folosea la ceva. Ce mai pansament gastric si sanatate curata :).

E drept ca nu mi-a iesit exact ca a ei (taica-meu zicea ca vecina de vis-a-vis a nimerit-o exact ca mamaia, cu o culoare spre rosiatic de la sfecla rosie si nu atat de acra ca a mea) dar am facut niste sarmale bune de Craciun si o ciorba de porc ca la Islaz :).

Am invatat de la ai mei cand se pune mai exact varza la murat (mai exact de sfantu' Dumitru), cum sa alegi varza sa nu te mai chinui cand o folosesti la sarmale sau cum sa pun si putina sfecla rosie sa ii dea putina culoare. La anul sigur ii va iesi mai buna.

O tot gust cand cobor in pivnita ca inca se mai pastreaza si suntem la final de Mai. Merge chiar folosita la varza trasa in tigaie cu carnati, tot din gustul copilariei cu multi oameni la masa, un vin rosu si voie buna.