CEVA DULCE? O INTREBARE LA CARE E FOARTE GREU SA ZICI "NU"
Si dulciurile va vor aduce aminte de gusturi si intamplari. Va vor face pofta sa retraiti acele momente si sa te delectezi ca la finalul oricarei conversatii sau moment placut care nu iti doresti sa se termine
Desertul tuturor copiilor din 90...
Nu stiu cat de frecvent faceati voi acasa deserturi, dar pe la mine prin famile se faceau doar cu ocazii speciale. O fi ca necesitau oua si nu prea se gaseau sau zahar care era cam scump, oricum, doar de sarbatori prindeai o prajitura buna.
In rest, gogosi la greu (probabil ca nu aveau ou :)) ) si clatite mai rarut ca-i mai dragut. Gemul si el era element rar, ca fructele se puneau la tuica nu se irosea bunatate de zaharuri pe cateva borcane de gem ca dai in diabet :).
Fac si eu haz acum, dar stiu cat de greu a fost pentru unele familii in perioada post decembrista, asa ca savurez cu cea mai mare placere clatitele cu gem de prune sau de gutui, cu un pahar de lapte rece... yoummy ce gustoase maiu sunt.
In timp ce scriam mi-am dat seama de ce nu prea se faceau asa des. Pai daca nu merg a fi mancate cu vin :))
Inghetata de coliva
Cand auzi de coliva te gandesti la pomeni si cimitire, in niciun caz la un desert. Am facut si eu prima data coliva intr-un moment nefericit dar - stiind ca mamaia era glumeata si zambitoare - am transformat-o in desert.
Iar inghetata de coliva, tare cremoasa si racoritoare a mai iesit.
Am "furat" de fapt reteta unei prajituri mancate la un restaurant romanesc, singurul unde am vazut in menu coliva la desert.
Imi place coliva, cu bombonele deasupra si multa nuca. Era singurul dulce pe care il mancam la tara cand eram mic, luata direct din cosnita adusa de la biserica, unde fusese sfintita.
Acum, primesti coliva la pahar, cu ciocolata si alte bombonele dar parca nimic nu s-a schimbat in gustul ei indiferent ce alte arome se mai pun pe langa.
Costica cel Intelept a fost si el in cosnita care a condus-o pe mamaia pe ultimul drum... pai cum se putea altfel?
Cand copilul vrea ceva dulce
Te apuci si ii faci, bineinteles, daca nu ai un biscuite la indemana... si sa fie ceva rapid ca altfel l-ai pierdut pe musteriu... :)
In mod normal nu as fi scris aceasta poveste, pentru ca eu cand eram copil nu prea am mancat briose, insa acum este deja desertul copilariei celor mici si cea mai la indemana reteta pe care parintii o pot pregati pentru copii cu ce au la indemana :).
Asa ca, pastrand spiritul visului meu de a crea punte intre generatii, aceasta poveste este puntea dintre ce isi doresc copiii (ceva dulce) si ce fac parintii, care mai de care mai deshis sau mai putin deschis la a adauga dulce in ele... pai se pot face cu ciocolata, zahar, bezea, bombonele pe deasupra sa arate colorat (nu e nimic rau si e atat de fun pentru copii) sau cu morcov, banane, mere, coacaze, faina integrala si sirop de artar cum au fost cele facute de mine acum sa nu mi se ia licenta de bucatar artizanal pentru copiii din jurul meu :P. Sa vezi tu ce variem noi in viitorul apropiat si descoperim gusturi noi ...
Si sa vezi tu ce isi va aminti Thea cand se va face mare de briosele facute chiar de ea din care mititica manca cu pofta pentru ca mai adaugam si cate un ingredient "nesanatos" pentru gust... cum a fost untul (biiio ,normal :) ) care i-a dat un gust interesant... zic eu, de a mancat mititica pe nerasuflate doua briose...
Asa ca, vom continua sa construim puntea cu generatiile mai mici, prin savori interesante si voie buna...
Cornuletele de altadata
De doi ani ma chinui sa pastrez osanza de la porcul de Craciun pentru a face cornuletele copilariei de la tara, dar nu am reusit pana acum. Ori nasul meu a devenit sensibil si osanza nu era ceea ce credeam eu, ori e ceva ce nu se leaga la transatul porcului. Poate anul asta (pfoaaa, deja suntem in 2021 Februarie), cand o sa transez eu porcul, identific misterul ca daca nu ma las de meserie.
Osanza de cumparat am zis ca nu vreau sa incerc, avand in vedere ce mi se intampla cu osanza din porcul propriu, asa ca o sa ii mai acord o sansa anul asta sa vedem daca ne vor iesi acele cornulete fragede cu foi crocante si gust inegalabil de bun. Nasa mea de botez facea cele mai bune cornulete si imi aduc aminte ca atunci cand ne duceam cu sorcova impreuna cu Tataie Costica si verisoara mea, erau cele mai gustoase dulciuri pe care le mancam in tot satul. Cu rahat si zahar pudrat pe deasupra (nu asa mult insa suficient cat sa fie gustoase) erau super gustoase.
Uite cui voi cere eu ajutorul anul asta la transatul porcului sa ma ghideze sa scot osanza cum trebuie si o sa ii cer si reteta sa fie cat mai aproape de ce imi amintesc eu.
Pana atunci, folosesc unt in loc de osanza si pentru a manca si Thea am inlocuit faina normala cu faina interala... nu stiu ce are faina normala luata de la tara, macinata la moara, dar merge si cu faina integrala, cu toate ca nu este atat de elastica si maleiabila.
Au iesit niste cornuloaie :) suficient de crocante cat domnisoara Thea sa mai ceara si sa le manance pe toate. Daca va intrebati cu ce am inlocuit rahatul (ca doar nu dam la copii rahat cand sunt mici :), am pus prune uscate si merisoare...
Si bineinteles am mancat si eu cateva asezonate cu un pahar de Costica cel Intelept 2018, sa simtim savoarea cum trebuie...
Dulceata trandafirie...
Nu sunt un mare fan al dulceturilor pentru ca au mult zahar, insa am cateva pe care le-as manca oricand, oricum... Una dintre ele este cea de trandafiri...
La mine in zona nu se facea, insa aveam un coleg in liceu al carui parinti faceau sirop de trandafiri... asa de bun era , cu sifon rece, de nu imi mai venea sa plec din vizita :). Gustul acela (si bineinteles gandul la Balcic :) ) mi-l aduc aminte mereu cand gust din dulceata de trandafiri...
Asa de fin, de catifelat, este un desert elegant, care te poate scoate din bucluc cand ai ramas in pana de idei cu care sa impresionezi pe cineva :))
Mai ales cu o poza pe masura, nici nu se mai vede ce este in farfurie :). Spre exemplu, ati vazut ca dulceata mea s-a caramelizat? :)
Poza este facuta la mult timp dupa ce am facut dulceata (cam o luna) si nici trandafirul din care am facut dulceata nu l-am mai gasit (era de culoare mai spre violet) .
la mine ideea a pornit de la trandafirii din curte care miroseau asa frumos si se treceau destul de repede, urmand ca peste o luna sa faca din nou alti trandafiri. Si am zis ca ii pot folosi si in alt scop decat sa ii las sa se ofileasca :)... Hmmm, voi chiar credeati ca am vrut sa impresionez pe cineva si am plecat de nebun la cules trandafiri prin cartier :)
Merge foarte bine cu o cana de lapte cald, un alt gust care imi aduce aminte de diminetile din copilarie in care mancam cana de lapte impreuna cu o felie de paine cu margarina , unt si cu gem
Asta da dulceata , domnule...
Am tot mancat dulceturi si gemuri, insa cea mai gustoasa si deosebita dintre toate ramane dulceata de nuci verzi. Este gustul ala care te surprinde cu o sumedenie de valente de iti fac papilele gustative sa o ia pe campii...
Eu credeam ca se face toamna, din nuci mai mari, dar mergand prin piata in cautare de cirese, am gasit la un nene, care mi-a spus ca acum e sezonul dulcetii asteia speciale. Si aratau prea bine sa nu iau ...
Se face greu si necesita multa migaleala, insa merita efortul si orice pret pe care il vedeti si care vi se pare cam piperat... acum nici sa nu exageram insa merita ceva mai mult decat una din fructe clasice.
Nuca cruda pe care o vedeti in poza, era singura din nucul - singur si el - pe care l-am cautat prin tot Parcul Circului. Parca statea acolo sa fie descoperita si facuta vedeta de blog. M-a durut inima ca am rupt-o, dar m-am consolat cu gandul ca daca ramanea acolo sigur cadea pe jos la un moment dat, nestiuta si nebagata in seama de nimeni. Si parca ii sata mai bine in poza... ;)
Datoria de Tatic
Fiecare tatic e responsabil sa faca curat dupa copii atat la propriu, cat si la figurat :). Cand e vorba de mancare, sunt cel mai bun in curatenie, asa ca rad tot ce ramane nemancat dupa ce mananca Thea. Inclusiv "ursuleti din cascaval" in prag de expirae sau ce cade pe jos in timp ce mananca :). Mie mi se pare funn :), acum nu stiu cum faceti voi, dar nu cred ca prea diferit :P
Asa ca, placandu-i foarte mult Theei coacazele, ne-am facut provizii cu COVIDU' asta si avem mereu frigiderul burdusit cu coacaze atunci cand gasim ceva proaspat si frumos.
Zilele astea, pare ca domnisoarei nu prea i-au mai placut coacazele, asa ca, lui taticu' i-a ramas datoria sa faca curatenie. Dar totusi, cum sa mananc 300g de coacaze intr-un timp ata tde scurt? Mai ales considarend ultima mea experienta cu excesul de coacaze si fructe de padure cand mi s-a unflat obrazul de la atata salivat , ca nici excesul de vitamina C nu face bine la organism, am hotarat ca trebuie sa le gatesc intr-un fel.
Asa ca, m-am apucat sa caut un desert bun pe baza de coacaze. Aveam si Licoarea DeMenta proaspat facuta, asa ca mergea la fix un desert racoritor.
Si asa am facut minunata tarta de coacaze, cu faine integrala (de aici raspunsul la intrebarea de ce nu a crescut asa mult blatul si nu e galben? cum vedeti prin pozele alea frumoase de la retetele de pe diverse site-uri cu retete) si cum sunt destul de zgarcit cu zaharul, am presarat pe farfurie niste sirop de artar nu care cumva sa mi se reproseze ca nu e dulce desertul :) :)
Cozonac cu melasa...
Am tot incercat sa fac cozonac fara zahar si pana acum nu mi-a iesit... incarcand cu miere, cu mai putin zahar, tot nu vroia, domnule, sa aiba si el gust de cozonac de casa ci parea mai degraba o paine putin dulce :)
Din pacate, din cauza procesului destul de greoi si a fortei care iti trebuie sa framanti cozonacul, din ce in ce mai multa lume prefera sa il cumpere decat sa il faca in casa. Pana si maica-mea anul asta a cumparat din comert si nu a mai facut, pentru ca ultima oara nu a iesit atat de pufos si parca atunci cand vezi ca nu mai place atat de mult te lasi pagubas. Eu nu o sa ma las pagubas, cu toate criticile primite :)
Nu am dat cu el de masa cum fac femeile la tara, dar am un aparat care il bate asa de bine ca iese tare pufos. Culoarea e de la melasa, un zahar neprocesat cu multe proprietati benefice organismului, pe care l-am descoperit la cafea, facand ca topingul acesteia sa fie cel mai bun...
Iar cu un Costica cel Intelept merge ca uns.
Mucenicii oltenesti...
Sunt asa diferiti mucenicii in regiunile din Romania ca nici nu concepi - daca esti obisnuit cu ei - ca ar mai putea exista si altfel facuti :). Eu, spre exemplu, daca nu sorb mucenicii cu lingura si nu simt gustul de rom si nuci nici nu zici ca mananc mucenici.
Cei moldovenesti sunt maaari si insiropati... cei ultenesti sunt micuti si cu zeama, iar cei muntenesti par o combinatie intre cele doua :P
A fost prima data cand am facut si daca tot aveam o sticla de rom de la mama lui din Cuba, am zis sa il folosesc :). Ce atata esenta de rom ... Si au iesit asa de buni incat i-am halpanit pe toti nemairamanand nimic pentru colegii de la birou pentru la care ma laudasem cu ei :)
Pe ei nu i-am gustat cu un pahar de vin, ci mai degraba cu o tuica invechita in butoiul in care a stat Costica cel Intelept timp de un an... si ce tuica buna a mai iesit ;)
Telenovela dovleacului...
Imi place atat de tare placinta cu dovleac incat as putea manca o tava ... dar cum majoritatea mananca placinta cu mere, e greu sa iti faci poftele si sa mananci singur un platou intreg...
Asa ca, de cand a aparut dovleacul, am tot mancat placinta cu mere, tot zicand ca o sa gatesc si eu la un moment dat placinta sau tarta cu dovleac sa imi fac poftele...
Si a trecut Craciunul si tot placinta cu mere am mancat... mai ales ca Theei ii plac merele, am tot facut provizii cu mere .... lasa ca o sa manance ea dovleac ...
Asa ca, in ajunul anului nou, m-am pus pe treaba nu care cumva sa intru in anul ce urmeaza poftind la placinta cu dovleac ... cu multa scortisoara, nuci si un ornament din ramasitele de la blat pe deasupra, a iesit cat de cat ok... se putea si mai bine , insa am pus alune in sare zdrobite pe deasupra, iar gustul dulce-sarat nu place tuturor ... cu un vin rosu a fost un delir.
Tiramisul buclucas...
Dulciuri nu prea am facut pana acum, cand am tot vazut in jurul meu si mi-au facut pofte de dulcegarii... asa ca am inceput si eu cu deserturile simple, gen tarte, fructe la cuptor ... acum am zis sa incerc si urmatorul nivel care presupune putin mai multa rabdare si dibacie... si ce e mai usor decat un tiramisu am zis eu... mai ales ca am si un robot de bucatarie care stie sa faca singur chestii ...
Si m-am apucat eu Sambata dimineata pentru ca am auzit ca se face repede si apoi trebuie sa stea cateva ore bune la frigider ... am pus robotul in functiune si ce sa vezi, prima incercare esuata... parca frisca, parca albusul nu s-a batut bine, nici nu mi-am dat seama ca in loc sa iasa o crema de intins pe piscoturi era o zeama dulce si gustoasa de facut cocktailuri ... a doua oara la fel iar a treia oara am chemat ajutoare, pe soacra mea, care mi-a aratat ca rabdarea este cheia nu robotul de bucatarie.... data viitoare las robotul de o parte si cu rabdare o sa iasa ceva mai bun...
Si merge asa bine cu o cafea ... sau cu un vn dulce scos acum de la congelator...
A venit, a venit toamna...
Fructele de toamna sunt foarte bune proaspete, insa la cuptor pot fi pregatite pana prin primavara, pentru a compensa frigul de afara si de a aduce o savoare aparte in casa... dintre toate, mie perele imi plac cel mai mult la cuptor... cu miere si nuci proaspete sunt un adevarat deliciu... apoi sunt merele si gutuile... Merele mai mult pentru ca Thea a mancat primul fruct mar copt, pisat si racit ... era asa draguta cand a mancat prima oara ... un pic dulce acrisor... abia astept sa poata manca si para coapta, cu miere si nuci... o sa fie un deliciu... am citit un secret pentru nuci sa nu se arda repede, la cuptor, trebuie tinute putin in apa cu coniac ... suna bine, nu?
Desertul copilariei
Am atat de multe povesti cand vine vorba de gogosi incat imi e foarte greu sa selectez cateva. Si cu cine vorbesc, fiecare are povestile lui... Gogoasa a fostt raspunsul la intrebarea : care este felul de mancare sau dulcele care iti genereaza cele mai multe amintiri? :)
Gogoasa este dulcele pe care cred ca l-am mancat cel mai mult in copilarie. Acasa, la bunici, la balci, in parc, pe terenul de fotbal, la vecini, gogoasa infuriata.... si cate si mai cate :). Cu zahar pudra, cu zahar cristal, cu gem , cu lapte... cu orice :).
Cele mai bune erau cele din balci, mari cat o farfurie, crocante si cu zahar pe deasupra. erau facute de tziganca de la coltul strazii, atat de buna, in oala ei mare cu ulei muuult sfaraind mereu :). Ma lingeam pe degete si parca oricat ai fi mancat , tot mai voiai una.
Si bineinteles cele facute de mama cu zahar cristalin si bunica :). mancam cate un castron mare o data... nu de alta, dar nu mai erau bune reci si trebuiau mancate... Secretul lor? mancate calde cu o cana de lapte sau un spritz rece, cu vin alb :)
Fructele padurilor
Imi aduc aminte cand am mancat prima oara fructe de padure... eram in prima mea tabara la munte, in Poiana Tapului... prima si singura pe care o sa mi-o aduc aminte cu multe si frumoase peripetii. Eram mult prea mic sa imi aduc aminte detalii, insa stiu sigur ca primele fructe de padure atunci le-am mancat.
Acum, se gasesc mai peste tot, nu doar la munte, insa cele salbatice sunt cele mai gustoase si mai putin aratoase :). Jumataea lunii Iulie este plin sezon pentru fructe de padure. Eu am ales sa dea bine in poza, asa ca am fost la piata Obor si am cumparat ce imi place mie cel mai mult... insa gasesti de toate: mure, coacaze (rosii si negre), merisoare, afine de padure, zmeura de cultura.
Se pot manca in diferite feluri, mie imi plac foarte mult la desert... si am luat un cataif de la "pretenul" Fadel (unde se face cu caimac de la mama lui si gasesti dulciuri cum nu ai mai gustat) si am "aruncat" pe langa cateva afine si zmeura... si mi-am facut de cap :)
Merge cu un lichior reeece si menta sau.... eu am incercat cu salvie si tare aromat a fost ;)
O poveste cu capsune
500 Terry Francois Street, San Francisco, CA 94158
info@mysite.com / Tel. 123-456-7890
Cum va ziceam in alte discutii, luna Mai este pliina de fructe gustoase din care se pot face tot felul de preparate... Unul dintre preferatele mele este Tarta. Totul a pornit de la tartele cu verdeturi pe care le fac in fiecare primavara incepand cu Martie, cand apare ceapa , usturoiul verde si leurda care dau un gust deosebit tartelor. Pai facem tarte de spanac, stevie, urzici, somon cu branza... hmmm deja imi ploua in gura.
Tarta cu capsune, nu era in lista, pana cand, cativa colegi au zis ca vor face tarta , si dupa asteptari indelungate, am zis ca e timpul sa gatesc si eu ceva dulce :). Iar poza, e o poveste intreaga a serii in care a fost facuta in curte, printre verdeturi :) Da, este primul meu preparat dulce , neluand in calcul checul pe care il faceam in ibric cand eram copil , pentru a-l manca rapid si fara sa observe nimeni ca mi-am facut singur :). Si uite cate amintiri aduce aceasta tarta, foarte gustoasa si usor de facut ;). Cu un lichior de Capsune, merge excelent ;)
