Taiat de porc si degustandu-l pe costica 2021

Am tinut si anul acesta traditia taiatului de porc inainte de Craciun, cu toate lucrurile care vin sa te traga in spate si sa te faca sa zici ca e mai usor sa cumperi ce ai nevoie.

Timpul trece si cu inaintarea in varsta a parintilor apar si greutatile: ba o durere de spate, ba de picior, ba o hernie... de-ale varstei. Greutati vor aparea mereu, conteaza cum te pozitionezi si cum continui sa faci miscare, sa fii conectat la cei dragi si sa faci acele lucruri care va unesc si dau un scop.

Anul asta, am cumparat porcul de la un domn din sat care pare a fi un bun gospodar. Avea 3 porci crescuti de el si de familie, unul pentru el, unul pentru copii si unul de vandut. Avea gradina frumoasa, curata si aranjata, care arata faptul ca se preocupa. Spunea ca doar ce terminase de pregatit pamantul, ca nu avusese timp, il daduse cu balegar si il afanase cu tractorasul.

Toti din familia sateanului au contribuit la momentul preluarii porcului, inclusiv puisorii de catelus care au venit sa ne intampine la plecare. Din cauza ca ne grabeam, am refuzat tuica omului, oferita in semn de recunostinta. Data viitoare speram sa nu mai refuzam ca tare ti se rupe sufletul ca nu reusesti sa faci lucrurile in tihna... pare ca graba a ajuns si la tara.

Si uite asa, ajutati de cativa vecini, am adus animalul in curte si am reusit sa marcam momentul cu o tuica fiarta si muraturi. Tuica a fost acrita bine de maica-mea care a incurcat zaharul cu sarea de lamaie, iar oamenii ce ne-au ajutat, saracii de ei, au plecat cam dezamagiti. Dar sunt convins ca s-a revansat taica-meu, ca nu degeaba se lauda ca are cea mai buna tuica si cel mai bun vin din mahala :).

Anul acesta era randul meu la transat, pentru ca durerile de la hernie nu il prea lasau pe taica-meu sa il pregateasca cum trebuie. Mi-am adus cutite noi, satar si tehnica dobandita in timp si calibrata urmarind filmulete de pe youtube, dar taica-meu tot nu s-a lasat. Am facut o echipa buna pana la urma, ca pana seara am dovedit purcelul.

In ziua taiatului (ca de la un weekend intreg s-a redus obiceiul la o zi, tot din graba si agitatie...) il degustam si pe Costica... cel tanar si cel bland. Tare bun si aromat a iesit vinul alb, iar cel rosu putin cam acid pentru ca a fost cules primul din sat, tot din lipsa timpului si a tihnei care incepe sa dispara. Dar bune amandoua, puternice si aromate, cu potential de invechire...

Iar vinul nu mergea altfel decat cu sorici proaspat, care anul acesta a iesit mai moale decat de obicei, ureche cu sare grunjoasa si bineinteles pomana porcului.

Sper ca tihna momentului sa revina si graba cotidiana sa nu acapareze si aceste momente care ne apropie si ne fac sa ne simtim bine...