Septembrie - Luna primelor conserve

Toamna se savureaza ultimele gusturi ale roadelor verii si se incep pregatirile de iarna prin conservarea lor. In toate cartile de copii, toamna, toate animalele isi fac provizii pentru iarna care va urma. Si cu cat este mai bogata toamna cu atat mai grea se zice ca va fi iarna.

Camara Vicai era mereu plina, mai ales toamna cand incepeau a se face bulionul, ciorbarul, rosiile in bulion, castravetii murati si nu in ultimul rand mirodeniile.

Era un moment tare incarcat, mai ales ca toate astea trebuiau facute pana in culesul viilor pentru ca atunci incepeau alte randuieli.

Si acum simt mirosul cimbrului uscat, care se pune in mai toate mancarurile gustoase, al leusteanului uscat pentru ciorbele de iarna, sau al busuiocul folosit la randuielile bisericesti sau chiar de noi, copiii, cand mergeam la sorcovit cu sorcove facute din nuiele de mar iar in varf avand un smoc de busuioc legat cu sfoara rosie. Mararul pentru muraturi are si el farmecul lui, readucand gustul specific toamnei in mancarurile grele din iarna.

Dar dintre toate, cele mai emblematice raman sirurile de ardei pe care mamaia Vica le pregatea pentru iarna. Ardeii raci pusi la uscat au gust unic, perpeliti pe foc iarna la orice saramura sau umpluti in ciorba de ardei raci, unica la gust. Nu am gasit in Obor ardei raci oltenesti, asa ca am luat ceva apropiat ca forma si culoare, in timp ce astept sa imi vina pachetul de acasa cu cele doua siruri de ardei pe care prietenii cred ca le folosesc doar ca decor, cand de fapt eu savurez fiecare ardei de pe sir in anul ce urmeaza... Iar ardeii iuti, rosii, sunt unici cu gustul lor.

Aromele toamnei timpurii din luna Septembrie inseamna pentru mine ceva diferit. Dupa abundenta verii incep gusturi fine, aparte, cum ar fi cel al rosiilor micute de toamna, al ardeilor grasi/capia/iuti si de tot felul mai dulci si carnosi, al morcovilor noi care acum incep sa prinda gust intens, al cartofilor proaspat scosi din pamant si al ciupercilor de toamna care prajite cu usturoi sunt de o savoare greu de exprimat in cuvinte...

Fructele de toamna incep si ele sa reverse gustul specific, cu perele si piersicile dulci, merele acrisoare, strugurii de tot felul si prunele tocmai bune pentru tuica si gemuri clasice. Imi aduc aminte si acum gustul gemului de prune (ca altul nu prea gaseam) cu unt si ceai, care alina frigul iernii si suplinea lipsa de dulciuri din vremurile copilariei mele.

E pacat ca din ce in ce mai putina lume face conserve si prefera mai degraba sa cumpere din import fructe si legume care nu mai au nici pe departe gustul adevarat al verii si nici nu dau gustul conservelor de toamna din alte timpuri... doar pe la precupetii din piete se mai gasesc fructe si legume al caror gust e cel pe care ni-l amintim de pe vremuri...

Aceasta este o prima postare prin care tragem cu ochiul in Camara Vicai de altadata, ca un omagiu pentru mancarurile si gusturile pe care mamaia reusea sa le prepare nepotilor si copiilor... conservele specifice vor avea o eticheta aparte cu poza ei sa ne aduca aminte de gusturi si traditii de conservare... Multumim, mamaie, pentru tot....