Recensamant 2022

A venit si 2022 si parca nu imi vine sa cred ca au trecut 6 ani de cand am inceput sa construiesc puntea dintre generatii. Si uitandu-ma la vinurile din fiecare an, evolutia lor si a sticlei in care sunt imbuteliate, puntea dintre mine, frate-meu si ai mei de acasa, ma face sa devin mai perseverent in a concreriza mai mult din conceptul pe care il am in minte.

Asa ca, intr-un moment in care am simtit ca nu am reusit sa fac prea multe cu vinul in ultimele luni, am stat putin sa vad cum au fost acesti ani, ca productie si calitate, dar si ca evolutie si invatare. Si tare fain a fost sa imi treaca prin minte fiecare an, uitandu-ma la sticlele de vin in care se gaseste cate putin din specificul anului respectiv...

Din 2015, mai am o singura sticla de Primul Costica, pe care o voi savura la o degustare intr-o zi de 1 Decembrie cu oameni dragi ascultand povestea vinului. 2015 a fost anul in care mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva sa imi aminteasca atat mie cat si familiei de tataie Costica... si sa cladesc puntea dintre generatii avand ca numitor comun bunicii...

2016, a fost primul an in care am facut separat vinul Othelo si cand i-am dat numele de Vinul Costica. E anul in care ideea a prins contur si vinul artizanal mi-a aratat ca daca il slefuiesti cum trebuie are potential. Unii pot spune ca Vinul Costica are in spate o idee comerciala insa, de fapt, in spatele lui sta doar o convingere care vrea sa arate celor cunoscatori de vinuri ca un vin artizanal din vita hibrida se poate invechi si slefui, lucru care parea de neinchipuit.

2017 a fost momentul testarii metodelor traditionale de vinificatie, calibrarea sulfului si o incercare de a face vin spumant, demidulce, care la inceput parea nereusita. Mai am 19 sticle si sincer nu pare a fi un vin rau. Sa vedem cate mai raman ca periodic mai sare dopul la cate o sticla :). Costica cel intelept 2017 nu s-a tinut prea bine, pentru ca nu i-am pus sulfiti si s-a alterat.

2018 a fost cel mai memorabil an, cu multe evenimente faine care au contribuit la continuarea ideii. Vinul Thea, cu cele 100 de sticle pe care sa le desfacem doar de ziua ei, primul vin baricat in butoi nou care a prins o aroma de prune uscate si mure, precum si o productie record de Othello care ne-a dat incredere ca lucrurile merg bine.

2019 a venit cu o eticheta noua, All Black concept, care a facut vinul sa arate exact cum mi l-am imaginat. Asta dupa o degustare formala cu cativa semi-profesionisti, care mi-au dat feedback si m-au facut sa inteleg ce pot imbunatati la el. Mai am vreo 15 sticle din vinul asta ca tare a mai fost apreciat in iesirea la pescuit din 2021 :).

2020, primul Costica desciorchinat si momentul in care increderea lui taica-meu in vin s-a vazut pentru prima oara. Tot atunci si frate-meu a inceput sa cocheteze cu ideea ca se poate transforma intr-o activitate de familie, care sa ne apropie mai mult si care poate sa ne dea un motiv de apartenenta si comuniune a familiei. Bineinteles cu neincrederea mamei care nu isi poate imagina inca faptul ca vinul, o bautura alcoolica cu un istoric nu tocmai fericit, poate uni si familii :). Mai am 15 sticle din Costica cel Tanar si 45 din cel Intelept (as fi avut mai multe daca nu mi se spargea o damigeana plina cu vin cand sa o urc in masina)

2021, este anul in care toti strugurii au fost desciorchinati, iar vinul pare ca este din ce in ce mai "curat" si corect, spre bucuria mea si a lui taica-meu. Au iesit vreo 300 de litri de Othello, asa ca avem ce pune la baricat. Tot in anul asta Vinul Costica a dus-o pe ultimul drum pe mamaia Vica, facandu-i loc langa el in site noii sectiuni, Camara Vicai, la care inca lucrez si care in 2022 va avea coltisorul ei sa nu o uitam nici pe mamaia, ca tare mandri suntem de cum ne-a crescut.

Si acum a inceput 2022 de aproape 3 luni, luni destul de agitate si incarcate, dar care ar trebui sa ne dea energie si incredere ca va fi un an plin de zambete... speram ca vremea si vremurile sa fie bune pentru o productie buna, traditii si realizari sufletesti...

Hai noroc!