Puntea dintre generatii...

Am inceput sa contribui la productia vinului si chiar sa imi fac propriul vin pentru a reconstrui puntea daramata dintre doua generatii si apoi sa reconstruiesc alte punti catre generatiile din urma si de ce nu catre cele viitoare. Pare ca mi-a iesit. Si aici ma refer la prima punte, pentru ca daca vorbim despre vin, inca mai e mult pana sa imi iasa, dar cu pasi marunti si o directie clara, in viata asta sigur va iesi ceva frumos. Vinul a iesit cum trebuie, insa pentru a ramane in timp puntea construita trebuie trecut la urmatorul nivel, in care sa devina un brand artizanal, pe care il poti gasi la acel restaurant artizanal cu mancaruri dragi si familiare. Si nu pentru profit, cat sa se vada ca exista si vin de calitate care nu se comercializeaza pe sub mana, la bidoane de 5L, cu o poveste in spate si cel mai important un vin facut din vie hibrida, nepopular printre specialistii de vinuri. Dar ii lasam pe specialisti cu elitele lor si ne facem un loc pe langa ei cu Vinurile Artizanale ca nu cred ca deranjeaza pe nimeni, nu? :)

Poza care insoteste aceste randuri este depre recunostinta si legatura a trei generatii reprezentate din 2015, prin Vinul Recunostinta, pana in 2020 cu Vinul Costica cel Tanar - vin artizanal.

Mi-am imaginat ca prin exemplul meu mai pot da si altora inspiratia de a gasi propriile "unelte" de reconstructie si sa ne intoarcem catre generatiile mai vechi, sa ne reamintim, sa povestim, sa documentam, astfel incat sa nu uitam. O comunitate a celor care isi aduc aminte cine sunt si de unde au pornit, cine i-a crescut si cine a suferit pentru ca noua sa ne fie bine acum.

Orice familie din tarile mai dezvoltate are o adevarata enciclopedie a generatiilor si isi aduc aminte cu atat respect de stramosi, in timp ce noi, nu stim cum sa ii uitam mai repede, sa ne mutam la orase si de ce nu sa plecam din tara cu rusinea ca ne-am nascut aici. Pamanturile pe care ei le-au castigat cu sacrificiu noua ne este greu sa le intretinem si parca ne e rusine despre cine au fost bunicii si strabunicii nostri.

Ma oftic si ma doare, insa o sa cer mai mult ajutor pentru a realiza ce mi-am propus. Nu renunt la acest tel, cu toate ca pana acum nu am reusit sa atrag cititori cate like-uri am strans la poze atunci cand postez articolele. Poate ca si pentru ca pana acum scriam pentru mine si cativa pieteni buni care mai stiu in detaliu despre istoria vinului Costica si mai urmaresc povestile. De anul asta mi-am propus sa scriu ca pentru ceilalti cu scopul de a transmite ceva mai departe si nu ca pana acum sa imi documentez istoria vinului.

Visez insa la inaugurarea pe care mi-am tot imaginat-o, cu un eveniment la varsarea Oltului in Dunare, alaturi de prieteni care apreciaza si pot asculta pentru doua seri povesti despre cum sa nu uitam ... bineinteles cu bucate alese, cum ar fi vestita oaie in groapa pe care am tot zis ca o voi gati insa nu am gasit pana acum momentul potrivit sa o fac... dar vorba lui Chirila, .... .... .... de pandemie :). Dar las' ca poate in toamna asta dupa ce ne vom vaccina o sa pot organiza linistit ;).

Asa ca, stati aproape si ajutati-ma sa ne ajutam impreuna si sa reconstruim puntea dintre generatii pentru ca sunt convins ca daca nu o facem, la fel vom pati si noi cu viitoarele generatii.