Culesul viei 2020

Anul asta a fost primul an in care culesul viei nu s-a mai intamplat in rand cu lumea, ci am fost primii care au cules... am dat tonul cum se zice, pentru ca in zilele urmatoare s-a mobilizat mai toata lumea. De voie, de nevoie, de alte considerente care au facut ca anul sa nu fie cel mai bun din cati au fost pana acum, insa cu toate astea, au fost si lucruri bune care s-au intamplat...

Pai productia a fost una de calitate, cu struguri sanatosi si frumosi, iar compania a fost una cum nu am mai avut de mult, cu matusi venite sa stea cu mamaia ce tocmai isi rupsese piciorul, si vecini care in mod normal erau la culesul viei, cu traditionala pastrama de oaie si mai nou cu berea "carutasului" care m-a surprins intr-un mod placut. Ar fi fost fain sa vina si Manu si Frate-meu ca si-ar fi dorit, dar COVIDU' nu prea ne-a lasat. Poate anul viitor.

Culesul a fost repid si treaba a mers brici, nemaiavand prilejul de a lua pranzul in vie la umbra, pe ziar, cum a fost anul trecut. Dar la fel de frumos si plin de energie a fost intreg momentul, ca atunci cand am ajuns acasa eram resetat.

Am incercat si deschirchinarea strugurilor, sa avem acel tanin bun in vin si fierberea pe boasca, spre disperarea lui taica-meu caruia i-am complicat procesul si ingreunat munca. Dar ce sa faci? Calitatea presupune efort si meticulozitate ;). Dar am compensat prin ingaduinta :) de a prepara vinul cum crede el de cuviinta, indulcindu-l pentru a iesi un vin bun... E drept ca tot il considera "cigarit" din cauza taninului care ii da o asprime aparte care mie imi place mult.

Si nu in ultimul rand, am gasit locul unde va fi plantata via din care se va produce Costica cel Nobil. A fost sub nasul meu tot timpul, insa abia anul asta mi-am dat seama cat de bun este locul , dupa diferenta de calitate dintre cele doua vii. Pamantul si orientarea viei conteaza foarte mult...

Iar cafeaua de dimineata, a fost una fara grade in ea ca data trecuta, doar cu toping special de aer proaspat de tara... o sa compensez la taiatul porcului cand se cade o tuica dis de dimineata pe post de cafea :)

Dar povestea nu se termina aici :). Pai ne-am grabit noi sa incepem culesul devreme, insa l-am terminat tarziu, culegand strugurii albi din bolta casei. Cel mai mare ajutor l-am avut din partea Theei, care ne-a intretinut cu zambete, strengarii si zambete molipsitoare. Anul asta o sa avem si cativa zeci de litri de Costica cel Bland, ca nu am mai avut de ceva vreme...

Si am mai savurat si inca o cafea, ascunsa bine la umbra vitei , cu o gogoasa facuta de Buni de la Turnu, desertul copilariei, cum va povesteam cu alte ocazii... Si am vazut si un apus colorat , sa ne aduca un zambet si putina relaxare... pai sa ne bucuram de lucrurile marunte ce ne inconjoara, nu?