Costica la pescuit...

Pai daca tot s-a terminat perioada de prohibitie si pandemia s-a mai domolit , parca ar merge un pescuit.

Asa ca, ne-am facut frumos proviziile necesare, ne-am facut si permise de pescuit regulamentar, am impachetat cortul si sculele de pescuit si am pornit la drum sa ne relaxam in natura cu un pahar de Costica...

Nu se compara cu nimic linistea din locurile salbatice parca neatinse de picior de om. Chiar daca nu prinzi peste ca la baltile private, poate chiar deloc ca in cazul nostru, macar linistea, peisajele si aerul sunt unele pe care rar le intalnesti in alte locuri.

Nu am mai fost de foarte mult cu cortul, cred ca din facultate, cand cu un amic (Dumnezeu sa il odihneaca pe Cip) am stat o noapte la varsarea Oltului in Dunare...

Plecarile cu cortul sunt tare faine. Atunci cand nu sunt pe o perioada mai mare de doua zile :). Abia astept ca Thea sa se faca mai mare sa o iau la o drumetie cu cortul ca poate ei ii place si macar de doua ori pe an vom putea merge undeva unde sa ne putem bucura de liniste si fara prea multa lume prin jur.

Ce este important este ca atunci cand pleci, sa lasi locul la fel cum l-ai gasit, ba poate chiar mai curat, daca e cazul.

Asa s-a intamplat si la noi acum. Am gasit un loc pe langa Bucuresti, cu niste lacuri superbe, laudat ca ar fi tinut Stiuca frumoasa. Am ajuns dis de dimineata, am instalat sculele pentru Caras si Crap si apoi , echipat cu cizmele pescaresti pana la brau, lanseta si trusa cu lingurite si voblere de stiuca si am luat-o la picior in jurul lacurilor sa caut marea Stiuca. Frumos asa sa hoinaresti cateva ore in jurul lacului, intrand in apa peste genunchi si incercand locuri diverse, greu accesibile fara barca, poate-poate.

Liniste, pasarele cantand, vietatile baltilor pe langa tine, cu mare seriozitate si devotament, nu am prins nimic pana la urma :P. Perseverent cum ma stiti, nu am lasat prea multe locuri neincercate. Cine stie, o fi fost de la luna plina din seara ce urma, o fi batut vantul din stanga si nu din dreapta, sau poate temperatura o fi fost cu cateva grade mai mult decat cea optima? :)). Si mai stiu si alte scuze pescaresti prin care sa justific lipsa capturilor :).

Era si o stana prin zona, asa ca, inevitabil am dat nas in nas cu cainii de acolo, de care am fugit destul de vigilent, ocazie cu care am mai facut si putin sport :). Am gasit si un dud salbatic, cu dude tare gustoase si maci stingheri care dateau o pata de culoare peisajului...

In concluzie, n-a prins nimeni nimic, nici eu, nici baietii care au dat la "stationar" cum se zice in termeni pescaresti.

Dar vinul a fost bun, am vazut si doua rasarituri pe zi (cum zicea o melodie faina...), gratarul a fost delicios, povestile spuse la foc - interesante, iar dormitul in cort... cu cateva dureri de spate pentru ca nu am mai dormit de mult si e grea acomodarea, mai ales cand salteaua se si desumfla cand ti-e somnul mai drag :P.