Cornuletele de altadata

De doi ani ma chinui sa pastrez osanza de la porcul de Craciun pentru a face cornuletele copilariei de la tara, dar nu am reusit pana acum. Ori nasul meu a devenit sensibil si osanza nu era ceea ce credeam eu, ori e ceva ce nu se leaga la transatul porcului. Poate anul asta (pfoaaa, deja suntem in 2021 Februarie), cand o sa transez eu porcul, identific misterul ca daca nu ma las de meserie.

Osanza de cumparat am zis ca nu vreau sa incerc, avand in vedere ce mi se intampla cu osanza din porcul propriu, asa ca o sa ii mai acord o sansa anul asta sa vedem daca ne vor iesi acele cornulete fragede cu foi crocante si gust inegalabil de bun. Nasa mea de botez facea cele mai bune cornulete si imi aduc aminte ca atunci cand ne duceam cu sorcova impreuna cu Tataie Costica si verisoara mea, erau cele mai gustoase dulciuri pe care le mancam in tot satul. Cu rahat si zahar pudrat pe deasupra (nu asa mult insa suficient cat sa fie gustoase) erau super gustoase.

Uite cui voi cere eu ajutorul anul asta la transatul porcului sa ma ghideze sa scot osanza cum trebuie si o sa ii cer si reteta sa fie cat mai aproape de ce imi amintesc eu.

Pana atunci, folosesc unt in loc de osanza si pentru a manca si Thea am inlocuit faina normala cu faina interala... nu stiu ce are faina normala luata de la tara, macinata la moara, dar merge si cu faina integrala, cu toate ca nu este atat de elastica si maleiabila.

Au iesit niste cornuloaie :) suficient de crocante cat domnisoara Thea sa mai ceara si sa le manance pe toate. Daca va intrebati cu ce am inlocuit rahatul (ca doar nu dam la copii rahat cand sunt mici :), am pus prune uscate si merisoare...

Si bineinteles am mancat si eu cateva asezonate cu un pahar de Costica cel Intelept 2018, sa simtim savoarea cum trebuie...