Am dat tonul la cules... in rand cu lumea 2021

De doi ani randuiala culesului s-a schimbat . Si nu este doar din cauza pandemiei. Mai sunt putine vii in Islaz, iar oamenii incep deja sa le scoata pentru ca nu le mai pot muncii. Chiar si pe taica-meu reusesc cu greu sa il conving sa nu renuntam la ea. Noroc cu frate-meu ca a inceput si el sa puna vorbe bune, ca fara el nu cred ca reuseam. Abia astept sa revina in tara sa ne mobilizam mai bine.

Munca a devenit obositoare si pare ca nu mai innobileaza pe nimeni. Oamenii muncitori sunt si ei putini si e din ce in ce mai greu sa reusesti sa mentii randuielile viei, care, pe langa faptul ca sunt pretentioase, depind de vremea care si ea a devenit capricioasa si imprevizibila. Si la asta se adauga antitalentul nostru ca popor sa fim antreprenori, care cred ca ar da sens mai mult multora si ar putea sa motiveze cultivarea pasiunii si continuarea traditiei vinului care pare ca incet-incet dispare. Discutam cu cineva despre pasiunea mea pentru gatit, vin si traditie, iar atunci cand am inceput sa discut si de antreprenoriat, parea ca se exclud una pe alta, lucru cu care nu prea sunt de acord. Pasiunea trebuie transformata intr-un vis si pusa in realitate cu spirit antreprenorial, altfel, la cat timp liber avem e foarte greu sa o sustii doar prin eforturile proprii. Si daca poate fi o afacere de familie, cu atat mai mult cu cat poate construi punti intre generatii trecute, existente si viitoare.

Asa ca, de anul trecut, pentru a avea oameni suficienti la cules, taica-meu si-a aratat prima oara spiritul antreprenorial care mi-a aratat ca va putea sa faca trecerea atunci cand va iesi la pensie si poate fi si el un antreprenor care sa gestioneze nu doar sa munceasca :). A inceput culesul primul din sat si a dat tonul tuturor :). Asa ca efortul culesului a devenit unul gestionabil si cu incredere pare ca va dori sa pastreze via. Si inca nu am implementat ideea cu corporatistii la cules de vie, sa vezi tu atunci eficienta. Pai ei vin cu planificare, procese optimizate si determinare sa atinga obiective :))). Sper sa le tai elanul si sa ii fac sa se relaxeze :P

Eu nu am reusit sa ajung la cules si sper sa fie prima si ultima oara, insa am ajuns la zdrobitul struguriulor, o alta activitate obositoare si greu de gestionat, mai ales pentru cei care au munca de birou cum sunt eu :). Dar dupa o zi intreaga de dat la manivela, am reusit sa desciorchinam toti strugurii si sa facem si doua randuri de must in jgheabul de ciment construit de tataie Costica special pentru aceste momente. Obosala fizica a fost un fleac la cat de relaxat si odihnit psihic am plecat de acolo.

Productia a fost una foarte buna, atat cantitativ cat si calitatativ, ajungand la aproape o tona de vin, din care 300L de Othello reprezinta Vinul Costica 2020. Visul meu este ca dintr-o tona, 700L sa fie Vinul Costica. De fapt visul este ca din cele 5 tone de Othello, tot sa fie Vinul Costica :P :P. Pas cu pas, nu ne grabim prea tare.

De la culesul viei nu a lipsit Carnea de oaie la gratar, cu mamaliguta, care cu mustul proaspat este un deliciu. Nu are gustul asta in nici o alta perioada sau moment al anului. Pai mancarea este despre trairi si momente, nu neaparat despre gust. Voi ce credeati? :)