MANCAREA E O POVESTE, UN MOMENT DE FAMILIE SAU CU TINE INSUTI
Aici nu veti gasi retete, ci povesti care va vor aduce aminte de gusturi si intamplari. Va voi face pofta sa retraiti acele momente si de ce nu, sa stam impreuna la un pahar de vin degustand si povestind despre mancaruri
Poveste cu ardei copt...
Imi place sa incerc tot felul de mancaruri de-ale locului atunci cand calatoresc, pentru ca mancarea este foarte diferita fata de ce mananci in restaurantele cu specific. Nu vei manca nicaieri in Romania macare gatita ca in Italia sau ca in tarile asiatice ( si astea sunt doar doua exemple unde diferenta e una foaarte mare)
Acelasi lucru se intampla si cu restaurantele cu specific romanesc comparativ cu restaurantele sau mancarurile localnicilor. Cum borsul de peste din Delta facut acolo de acea bucatareasa care gateste ca acasa nu se compara cu ce mananci la restaurantele de prin alte parti, la fel si supa-crema de ardei copt nu se compara cu cea facuta in Ardeal. Pe cea mai buna am mancat-o pe cand vizitam Castelul Huniazilor din Hunedoara. Frumos castel, ce merita vizitat. Iar daca aveti prilejul sa ascultati si un concert de muzica clasica acolo, e de vis...
Revenind la supa-crema de ardei copt, am mancat-o chiar in oras, in Hunedoara, intr-un restaurant de-al locului fara prea multe pretentii, servita de cel mai fain ospatar pe care l-am vazut in Romania: costum, papion, servet pe mana, zici ca eram la un restaurant super sofisticat. A fost o adevarata experienta culinara... cu un rachiu din zona, a mers la suflet.
Eu prepar supa-crema toamna, cand se coc ardeii pentru zacusca sau pentru pus la congelator. Insotita de o tuica invechita , este mancarea perfecta pentru a trece la sezonul rece. Merge chiar si pentru cei carora nu le plac supele-crema, fiind una putin atipica, ce pare ca a placut curiosilor...
Galbiorii de padure...
Nu mai au ciupercile gustul de altadata... De fapt, nici nu mai gasesti ciuperci de padure cu gustul acela bun si de padure tomnatica , cu umezeala si frunze caramizii. Imi aduc aminte cand mergeam cu ai mei la gratar la o padure de la Olt si pe langa carnea adusa de acasa, mai puneam pe gratar si cate o ciuperca mare cat palma pe care o gaseam prin imprejurimi si care lasa sucul acela nemaipomenit de bun pe care il sorbeam cu paine. Acum, ciupercile Champignon si Pleurotus parca nici nu au gust....
Dar iata ca intr-o zi am gasit la o taraba in piata la Obor cutiute din lemn cu galbiori...si se cunosteau asa de la o posta ca erau ciuperci de padure.Pai nu erau toate la fel, ba unele aveau chiar si viermisori :). Erau asa de carnoase de iti venea sa le mananci acolo....
Si le-am tras in tigaie cu unt, usturoi (muuuult usturoi :) ), sare si piper, am pus de-o mamaliga si am facut un festin pe cinste, cu gandul ca intr-o toamna o sa ma duc la padure sa culeg ciuperci si o sa fac un picnic acolo ,cu un gratar de ciuperci ,fix la locul faptei... Daydreaming, Cristi, daydreaming... :) :)
Cozonac cu melasa...
Am tot incercat sa fac cozonac fara zahar si pana acum nu mi-a iesit... incarcand cu miere, cu mai putin zahar, tot nu vroia, domnule, sa aiba si el gust de cozonac de casa ci parea mai degraba o paine putin dulce :)
Din pacate, din cauza procesului destul de greoi si a fortei care iti trebuie sa framanti cozonacul, din ce in ce mai multa lume prefera sa il cumpere decat sa il faca in casa. Pana si maica-mea anul asta a cumparat din comert si nu a mai facut, pentru ca ultima oara nu a iesit atat de pufos si parca atunci cand vezi ca nu mai place atat de mult te lasi pagubas. Eu nu o sa ma las pagubas, cu toate criticile primite :)
Nu am dat cu el de masa cum fac femeile la tara, dar am un aparat care il bate asa de bine ca iese tare pufos. Culoarea e de la melasa, un zahar neprocesat cu multe proprietati benefice organismului, pe care l-am descoperit la cafea, facand ca topingul acesteia sa fie cel mai bun...
Iar cu un Costica cel Intelept merge ca uns.
Un altfel de miel...
Am tot zis ca o sa incerc sa fac miel tinut in bait cateva zile pentru a vedea daca ii mai ia din mirosul pregnant astfel incat sa poata manca si cei care fug de mirosul de oaie. Este o experienta culinara interesanta, mai ales cand vezi reactiile celor care au mancat o viata mielul clasic. Si daca mai combini experienta asta si cu sarbatoarea de Paste cand asteptarile sunt mari, poate iesi ceva neasteptat, cum a iesit si la mine :)
L-am lasat doua zile in bait cu vin si mirodenii, iar cand l-am pus la cuptor , pe langa ingredientele clasice am adaugat si miere de albine , cu care l-am uns pe final ... un fiasco pentru iubitorii de miel clasic, un deliciu pentru cei care sunt mai deschisi sau evita mielul pe motiv de miros, o experienta interesanta dar de nerepetat pentru cei care nu mananca miel dar au zis sa incerce de gura mea ...
Noroc cu Costica cel Tanar, care a adus echilibrul si veselia mesenilor...
Mucenicii oltenesti...
Sunt asa diferiti mucenicii in regiunile din Romania ca nici nu concepi - daca esti obisnuit cu ei - ca ar mai putea exista si altfel facuti :). Eu, spre exemplu, daca nu sorb mucenicii cu lingura si nu simt gustul de rom si nuci nici nu zici ca mananc mucenici.
Cei moldovenesti sunt maaari si insiropati... cei ultenesti sunt micuti si cu zeama, iar cei muntenesti par o combinatie intre cele doua :P
A fost prima data cand am facut si daca tot aveam o sticla de rom de la mama lui din Cuba, am zis sa il folosesc :). Ce atata esenta de rom ... Si au iesit asa de buni incat i-am halpanit pe toti nemairamanand nimic pentru colegii de la birou pentru la care ma laudasem cu ei :)
Pe ei nu i-am gustat cu un pahar de vin, ci mai degraba cu o tuica invechita in butoiul in care a stat Costica cel Intelept timp de un an... si ce tuica buna a mai iesit ;)
Prosciutto de teleorman...
Cum va tot povestesc pe acest site, vinul se potriveste cel mai bine cu mancare si buna dispozitie a omului, asa ca incerc tot felul de retete pentru a testa combinatia dintre ele. Sunt un mare pofticios iar carnea crud uscata este preferata mea, atunci cand vine vorba de un aperitiv bun...
Si asa m-am apucat sa fac prosciutto, dupa reteta italiana , insa neavand rabdare sa il tin 1 an si placandu-mi mai mult crud decat prea uscat, l-am degustat dupa 5 luni de stat la racoare in beci, langa rezerva de Costica, intretinandu-se in tot acest timp. Macar la sare a fost tinut cat trebuie... :)
Si a iesit ceva foarte gustos, laudat de altii nu de mine. Aasezonat cu branza in ardei picant, cateva masline, salata verde, un pahar de Costica cel Tanar 2018 si o companie pe masura, este perfect pentru un aperitiv reusit.... Anul urmator o sa il si afum putin, la gratarul cu afumatoare construit recent de Taica-meu, special pentru incercari culinare de care o sa tot auziti ...
Poveste cu fier....
Se zice ca vitaminele sunt asimilate cel mai bine din alimente din sezonul in care le consumi . Asta incerc si eu sa fac cu fiecare sezon pentru ca mancarurile nu doar hranesc ci ti si aduc necesarul de vitamine... Iarna este sezonul cu consum cel mai mare de vitamine, de aceea Primavara este momentul perfect pentru o cura de verdeturi.
Asa ca la fiecare inceput de Primavara ard de nerabdare sa fug la piata sa caut urzicie acelea mici, pe care abia le cureti si dintr-o sacosa abia daca iti ies cateva portii.... dar sunt atat de buna, incat si cei arora nu le place gustul si textura urzicilor se ling pe degete dupa...
Asezate pe un pat de mamaiuta, cu un ou ochi deasupra si printre Ghiocei, este cel mai placut mod de a le savura... bineinteles, Costica cel Tanar nu lipseste, abia scos din pivnita din iernat...
Supa de ceapa... a la romania
Dintotdeauna mi-a placut mancarea, dulceata si orice era legat de ceapa... da un gust dulce oricarei mancari si e delicoasa in combinatii cu branzeturi . Am incercat de toate, de la dulceata, mancaruri cu ceapa si chiar marinate de peste cu capa, insa supa nu am facut niciodata...
Am mancat o data in Lille. Intr-o piateta in care am savurat-o pe o vreme de toamna cu soare si cu un pahar de vin si mi s-a parut cea mai gustoasa supa. Aceeasi senzatie am avut-o si acum cand am preparat eu supa.... dupa reteta ei originala... si citind din scoarta in scoarta povestea ei...
De fapt povestea este despre vasul de lut primit de la cel mai bun prieten , Alex, de casa noua, pe care abia acum , dupa 4 ani, am reusit sa-l folosesc si sa gatesc ceva in el... iar supa a fost foarte gustoasa asa ca s-a mancat instant ...
Secretul? Rabdare si urmat reteta clasic frantuzeasca, la care se adauga un vin romanesc de traditie....
Lostrita
Am fost si eu o data in cautare de lostrite si tare fain a fost... Da, de fapt la pescuit de pastrav pe un rau, impreuna cu un pescar de-al locului, sa cautam acel pastrav mare, intitulat de Vasile Voiculescu Lostrita...
A fost una dintre cele mai frumoase aventuri pescaresti , in care am mers pe cursul unui rau , pe munte in sus.... cu povesti, moluste si cativa pastravi mic prinsi pe rau...
Locanicul ne-a povestit de o lostrita, pe care a pandit-o saptamani intregi... era un mini baraj unde se ducea zi de zi sa incerce sa o prinda. Stia ca este acolo, pentru ca din cand in cand o vedea, iesind la surafata... un peste mare, cat un sfert de om, era intruchiparea lostritei , care din pacate nu a fost prinsa de localnic ci de niste baieti care au venit cu o instalatie de curent si au ras tot... mi-a povestit ulterior localnicul, ca din acest motiv nu mai gasesti pastrav pe rauri, pentru ca vin baietii si nu are cine sa ii opreasca....
Si nu este un caz singular.... pacat, ca ne impacam asa de bine cu natura... Traiasca pescuitul sportiv si pastravariile, dar care nu vor readuce acel pastrav Curcubeu cat palma atat de gustos ....
Am fost impotriva pastravilor cumparati, pana de curand cand am constatat ca alternativa mai buna nu exista.... dar macar sa cautam acei pastravi care nu sunt nici exagerat de mari si nici exagerat de ieftini....
Telenovela dovleacului...
Imi place atat de tare placinta cu dovleac incat as putea manca o tava ... dar cum majoritatea mananca placinta cu mere, e greu sa iti faci poftele si sa mananci singur un platou intreg...
Asa ca, de cand a aparut dovleacul, am tot mancat placinta cu mere, tot zicand ca o sa gatesc si eu la un moment dat placinta sau tarta cu dovleac sa imi fac poftele...
Si a trecut Craciunul si tot placinta cu mere am mancat... mai ales ca Theei ii plac merele, am tot facut provizii cu mere .... lasa ca o sa manance ea dovleac ...
Asa ca, in ajunul anului nou, m-am pus pe treaba nu care cumva sa intru in anul ce urmeaza poftind la placinta cu dovleac ... cu multa scortisoara, nuci si un ornament din ramasitele de la blat pe deasupra, a iesit cat de cat ok... se putea si mai bine , insa am pus alune in sare zdrobite pe deasupra, iar gustul dulce-sarat nu place tuturor ... cu un vin rosu a fost un delir.
Atat de adevarata este vorba (destul de sinistra , dar asa e romanul) cum ca mancarea cea mai gustoasa o mananci la pomeni ... cred ca de la simtul raspunderii pentru raposat, pentru ca altfel nu am prea multe explicatii ... si pomana porcului nu e de loc o exceptie , dar nu cred ca din acelasi motiv... nu am mancat niciodata carne la ceaun mai gustoasa ... pe cat de barbar pare exercitiul de taiat al porcului (si aici mi-am amintit de stirile de anul asta cu romani de peste hotare care au vrut si ei sa taie porcul ba in Italia, ba in Canada, ba in Australia si s-au oripilat saracii oameni de romanii nostri, de parca acea carne pe care o mananca ei a crescut in copaci direct sub forma de friptura... te crucesti de ce vezi prin abatoarele din afara) pe atat de traditional si gustos este pregatirea si portionarea lui pentru diverse mancaruri gustoase... nu se compara carnea pocului din comert cu cel crescut la tara cu mancare naturala ...
Revenind la pomana, cu muraturi proaspete, o mamaliga fierbinte (facuta cu malai de moara nu grisat din market, un graunte doi de usturoi, un vin rosu bun si o companie placuta , continuam traditia preluata de la tataie Costica si ii comemoram trecerea pe lumea cealalta a raposatului porcin...sa ii fie tarana usoara...
La pomana...
Tiramisul buclucas...
Dulciuri nu prea am facut pana acum, cand am tot vazut in jurul meu si mi-au facut pofte de dulcegarii... asa ca am inceput si eu cu deserturile simple, gen tarte, fructe la cuptor ... acum am zis sa incerc si urmatorul nivel care presupune putin mai multa rabdare si dibacie... si ce e mai usor decat un tiramisu am zis eu... mai ales ca am si un robot de bucatarie care stie sa faca singur chestii ...
Si m-am apucat eu Sambata dimineata pentru ca am auzit ca se face repede si apoi trebuie sa stea cateva ore bune la frigider ... am pus robotul in functiune si ce sa vezi, prima incercare esuata... parca frisca, parca albusul nu s-a batut bine, nici nu mi-am dat seama ca in loc sa iasa o crema de intins pe piscoturi era o zeama dulce si gustoasa de facut cocktailuri ... a doua oara la fel iar a treia oara am chemat ajutoare, pe soacra mea, care mi-a aratat ca rabdarea este cheia nu robotul de bucatarie.... data viitoare las robotul de o parte si cu rabdare o sa iasa ceva mai bun...
Si merge asa bine cu o cafea ... sau cu un vn dulce scos acum de la congelator...
Paste la minut...
De multe ori ma gandesc ce pot face sa am diverse prin casa pentru a putea seara cand vin de la serviciu sa gatesc ceva rapid si gustos pentru cina ... si am zis ca pastele sunt cel mai la indemana... si am luat eu paste, pesto, bacon si zic ca imi e mai usor sa cumpar plicuri de quatro fromagi sau direct pentru carbonara... si vin eu seara de la birou si ma apuc sa fac paste carbonara la plic ... a doua zi , vaietandu-ma de gust care avea ceva si nu prea a picat bine, am auzit cat de usor sa fac din branzeturi proaspete... si am dat buzna in market si am luat 3 branzeturi frantuzesti si una romaneasca de au iesit niste paste de un gust excelent... si sa fie treaba buna, am pus si niste rodie si-un pic de patrunjel prin ele de au prins un gust excelent...mi-am promis ca din comoditate nu mai iau nici un pliculet magic care face mancarea mai gustoasa ...
A venit, a venit toamna...
Fructele de toamna sunt foarte bune proaspete, insa la cuptor pot fi pregatite pana prin primavara, pentru a compensa frigul de afara si de a aduce o savoare aparte in casa... dintre toate, mie perele imi plac cel mai mult la cuptor... cu miere si nuci proaspete sunt un adevarat deliciu... apoi sunt merele si gutuile... Merele mai mult pentru ca Thea a mancat primul fruct mar copt, pisat si racit ... era asa draguta cand a mancat prima oara ... un pic dulce acrisor... abia astept sa poata manca si para coapta, cu miere si nuci... o sa fie un deliciu... am citit un secret pentru nuci sa nu se arda repede, la cuptor, trebuie tinute putin in apa cu coniac ... suna bine, nu?
Palamida ... nu era o buruiana?
Povestea palamidei incepe in Vama Veche, unde am mancat pentru prima oara la cherhanaua din capatul plajei...ca orice poveste din Vama, multe locuri te surprind in pofida modului in care arata, prin autenticitate (cea mai buna muzica o asculti in Vama, cele mai gustoase si inedite clatite tot aici le mananci, cei mai cool oameni cu povesti autentice tot in Vama ii gasesti... si cum orice padure are si uscaciuni, gasesti si lucruri mai putin bune mediatizate la TV ) si aici la cherhana prin gust si prospetimea pestelui prins dimineata care are cu totul alta savoare fata de cel de la super maket sau restaurante, peste care a mai trecut cateva zile de cand a fost pescuit... Palamida este din familia tonului insa mai mic, cu carne alba si putin mai grasa... pus la sare si piper cu o ora inainte si facut bine pe gratar, este delicios langa o salata de ardei copti (pregatita cu usturoi si suc de rosii cu numai socru meu stie sa faca de iti ploua in gura)...merge foarte bine cu un vin alb sec, sa ii mai ia din greutate.
Palamida mai gasiti si la cherhanaua Tasaul din Navodari sau de cumparat si facut acasa la Raionul de Peste unde am vazut ca tot aduc...
Poveste pescareasca
As manca peste la toate mesele si nu cred ca ma voi putea satura vreodata de peste. Cred ca mi se trage de la Bunicul Costica, care a fost "sef de pescari" in tineretile lui. Am auzit multe povesti pescaresti de la el, cum se duceau sa prinda peste cu topaica, sau stiuca la copca iarna, cum faceau ciorba pescareasca cu apa din Dunare (cea mai gustoasa ciorba pescareasca se zice ca se face cu apa lui) sau cum a venit cisterna de vin si au facut troc pentru a se aproviziona si au pus si in cizme vinul neavand recipiente. Le am si eu pe ale mele, de la pescuit sau gatit peste, cum sunt cele din Delta sau pescuitul stationar de care m-am plictisit, sau cand am cazut din barca, in Noiembrie si am avut noroc cu alti pescari din jur care m-au salvat. Si povestile potcontinua cu orele....
Cu toate povestile de la mine din familie, cele mai bune mancaruri si povesti pescaresti le-am auzit si mancat in delta. Borsul mancat separat de peste, facut cu multe varietati de peste, cartofi si mujdei de usturoi, saramura de somn sau carasul prajit sunt doar cateva din mancarurile gustoase din delta, pe care le-am pregatit si eu exact ca acolo, pentru ca am avut ajutoare (Socrii mei) cu retete direct de la sursa... Iar rachiul de capsune sau Costica cel Bland sunt de nelipsit de la astfel de mese....
Povestea pastramei ...
Toamna este cel mai bun moment in care poti sa savurezi o pastrama de oaie adevarata... Si mai ales la culesul viei, seara cand incerci sa te relaxezi dupa o zi de munca, in care vrei sa si gusti mustul sa vezi cum a iesit...Merge atat de bine, incat la mine este nelipsita la culesul viei.
Cu putina grasime, lasata la marinat in baitz cu usturoi si facuta bine pe gratar...Mancata direct dupa gratar, merge de minune cu usturoi proaspat, vin rosu, must , bere, cu conditia sa fie reci.... imi ploua iarasi in gura...
Pentru cei carora nu le place oaia, pot manca din cocosul facut la jar de bunica Vica , cu paine calda si mujdei de usturioi :)... merge foarte bine cu aceleasi beuturi ca si pastrama de oaie :)
Asa ca, nimeni nu va fi nemancat seara dupa culesul viei, fie ca iti place sau nu pastrama de oaie :)
Si apoi, relaxati, stam la povesti pana seara tarziu si la final admiram stelele ... hmmmmmm... un adevarat deliciu pentru sufletul omului....sa tot culegi via :)
Mancarica de rosii
Vara tarziu sunt rosiile cele mai gustoase si coapte, tocmai bune de conserve. Dar si pentru o mancarica gustoasa sau rosii coapte pe gratar cu usturoi. Imi ploua in gura de fiecare data cand imi amintesc de craticioara de mancarica de rosii facuta pe aragaz , cu mult cimbru si ceapa. Mamaia Vica mereu facea, fiind mancarea preferata a verisoarei mele. Si ne mai facea paine calda si mancam de ne lingeam pe degete :).
Au venit parintii cu rosii din alea inima de bou, nestropite sau stimulate cum se practica, romanesti get beget si nu puteam sa nu fac o mancarica.Mai ales ca in Gradina din Oras rosiile sunt aproape la final de sezon si e pacat sa le lasi asa sa se strice :).
Secretul gustului este untura in care am calit ceapa, cimbru din belsug si usturoiul pus cu cateva minute inainte sa se faca. Si bineinteles, mamaliguta rumenita inainte pe gratar si un pahar de vin rosu... hmmm, ce gustoasa.... am uitat sa zic ca mamaliga nu era in program ci painea calda, insa am auzit ca in unele zone bunicile servesc mancarica de rosii cu mamaliguta.
Desertul copilariei
Am atat de multe povesti cand vine vorba de gogosi incat imi e foarte greu sa selectez cateva. Si cu cine vorbesc, fiecare are povestile lui... Gogoasa a fostt raspunsul la intrebarea : care este felul de mancare sau dulcele care iti genereaza cele mai multe amintiri? :)
Gogoasa este dulcele pe care cred ca l-am mancat cel mai mult in copilarie. Acasa, la bunici, la balci, in parc, pe terenul de fotbal, la vecini, gogoasa infuriata.... si cate si mai cate :). Cu zahar pudra, cu zahar cristal, cu gem , cu lapte... cu orice :).
Cele mai bune erau cele din balci, mari cat o farfurie, crocante si cu zahar pe deasupra. erau facute de tziganca de la coltul strazii, atat de buna, in oala ei mare cu ulei muuult sfaraind mereu :). Ma lingeam pe degete si parca oricat ai fi mancat , tot mai voiai una.
Si bineinteles cele facute de mama cu zahar cristalin si bunica :). mancam cate un castron mare o data... nu de alta, dar nu mai erau bune reci si trebuiau mancate... Secretul lor? mancate calde cu o cana de lapte sau un spritz rece, cu vin alb :)
Unde-s scoicile de altadata?
Prima oara cand am mancat scoici a fost intr-o aventura pe Dunare cu doi prieteni foarte buni, Taifunu' si Pircea. Mergeam in expeditii, asa le numeam noi. In clasa a 7-a am plecat la Dunare sa ne plimbam, sa cautam scorpionii de la Cetate si sa ne faem putin de cap , ca nu eram cei mai cuminti copii ;)... Chiar daca aveam sandwich-uri cu noi, incercam sa "supravietuim" si am gasit scoici :)... cum nu stiam sa le gatim, le-am desfacut si pus pe gratar :)... si de nu am rontait la ele , caci carnea de scoica pe gratar nu se face asa usor :)... poate midiile de acum se fac, insa scoicile de alta data aveau carne nu jucarie.... si erau cat palma de mare :)
Nu stiu unde o sa mai gasesc scoici de Dunare pentru a le pregati cum facem acum midiile... si sunt convins ca ar iesi muuult mai gustoase... pana atunci, cautam midii proaspete, pt ca si astea sunt pe cale de disparitie... gasesti numai congelate, cu sau fara cochilie....
Secretul, sosul alb ci vin, patrunjel si unt.... si bineinteles un pahar de vin alb , rece ca gheata ;)
Gradina din oras
Din totdeauna mi-am dorit sa ma mut la casa. Dar nu pentru ca nu imi place la bloc, insa pentru a avea o bucatica de pamant pe care sa plantez cateva flori, sa imi cultiv condimentele si cateva legume proaspete. Anul asta am avut din toate cate putin :)... nici chiar de toate insa o rosie, un castravete, cativa ardei si ceva mirodenii tot gasesti prin curte. Iar bucuria cu care culeg dimineata pentru a face o salata este de nedescris... de gusturi nu mai vorbesc... imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam in gradina sa culegem pentru mancare... si inca nu am reusit sa prind busuioc, marar, patrunjel sau cimbru... dar presimt ca anul viitor o sa fie un an mai bun :)
Povestea iepurelui din Topologu
Din cand in cand vin neamurile in vizita si fiecare aduce cam ce are prin curte, crescut fara pesticide, stimulenti sau alte prafuri . Prin Dobrogea se gasesc caise, piersici si la oamenii mai gospodari iepuri. Si iaca m-am trezit cu un pachetel cu gusturi din Dobrogea care nu se compara cu nimic de prin piata Obor, oricat de taranesti ar fi produsele de pe acolo.
Piersicile si caisele erau aromate, ca atunci cand furam de pe la blocurile vecine sau de pe la o casa unde avea copaci altoiti. Nu prea gaseai pe atunci.
Si m-am apucat sa gatesc iepurele... impanat cu usturoi si slanina, fara marinata, dar cu un vin alb sa il fragezeasca si muuult rozmarin verde ;). Secretul a fost dulceata de ardei iute si putina paprica afumata, care dau un gust aparte... si bineinteles Costica cel Iubitor, care face poza perfecta.
Poftiti la porumb...
Cand eram copil, in perioada vacantei de vara mergeam la bunici. Era o adevarata bucurie pentru ca pe langa faptul ca alergam de dimineata pana seara pe ulita cu ceilalti copii jucandu-ne hotii si vardistii, ascunselea, fotbal si tot felul de jocuri ale copilariei, mergeam cu bunicii pe camp si vedeam botanul, viile, graul, floarea soarelui si cand ne intorceam acasa treceam pe langa un lan de porumbi de unde luam cativa stiuleti pt fiert sau copt (nu era lanul de porumb al nostru insa nimeni nu se supara pentru 5 porumbi pentru copii, pt ca toata lumea avea de toate).
Ajungeam acasa si in timp ce se pregatea masa, porumbii se puneau la fiert, mirosind in toata casa... stiti voi mirosul :)...
Acum, am facut ambele variante, una din ele improvizata. La fiert se pune clasic, insa am gasit o modalitae noua de a pregati porumbul, in staniol la cuptor, in unt cu sare si cimbru verde... este un deliciu... hmmmm, frumoasa copilarie am mai avut ;)
Pregatiri de iarna
Se zice ca vitaminele se asimileaza cel mai bine din alimentele de sezon, asa ca incerc cat mai mult sa consum atunci cand sunt proaspete. Asa ca de fiecare data cand dau de o leguma sau vre-un fruct cu proprietati care iti cresc imunitatea profit de ocazie,
In fiecare an, la jumataeta lunii Iulie pregatesc suc de catina cu miere. Un deliciu acrisor de dulce, care te pregateste pentru sezonul rece.
Secretul este sa dai la blender catina si se strecoara ... sau o pui direct la storcator... apoi o indulcesti cu miere si o lasi la macerat o saptamana inainte de a o consuma.
Nu am incercat sa pun si ceva alcool in ea, insa nu e timpul pierdut :)
Fructele padurilor
Imi aduc aminte cand am mancat prima oara fructe de padure... eram in prima mea tabara la munte, in Poiana Tapului... prima si singura pe care o sa mi-o aduc aminte cu multe si frumoase peripetii. Eram mult prea mic sa imi aduc aminte detalii, insa stiu sigur ca primele fructe de padure atunci le-am mancat.
Acum, se gasesc mai peste tot, nu doar la munte, insa cele salbatice sunt cele mai gustoase si mai putin aratoase :). Jumataea lunii Iulie este plin sezon pentru fructe de padure. Eu am ales sa dea bine in poza, asa ca am fost la piata Obor si am cumparat ce imi place mie cel mai mult... insa gasesti de toate: mure, coacaze (rosii si negre), merisoare, afine de padure, zmeura de cultura.
Se pot manca in diferite feluri, mie imi plac foarte mult la desert... si am luat un cataif de la "pretenul" Fadel (unde se face cu caimac de la mama lui si gasesti dulciuri cum nu ai mai gustat) si am "aruncat" pe langa cateva afine si zmeura... si mi-am facut de cap :)
Merge cu un lichior reeece si menta sau.... eu am incercat cu salvie si tare aromat a fost ;)
Poveste cu picanterii
Am tot cumparat din piata dulceata de ardei iute si am folosit-o la diverse: tarte de primavara, fripturi si chiar branzeturi, carora le da un gust excelent ... si cu un vin ...hmmm, deja imi ploua in gura... si tot servind eu tarte cu dulceata de ardei iute, cineva imi zice ca daca si dulceata ar fi fost facuta de mine atunci era mancarea perfecta ;)... Asa ca anul asta incerc sa ating perfectiunea mancarurilor si uite ca in plin sezon al ardeilor iuti, am facut si eu un prim borcan.
Mi-au venit parintii de la tara (ei de fapt stau la oras dar tot ce aduc e de la bunica Vica de la Islaz) sa vada printesa Thea, care tocmai ce implinise o luna :)... si cand vii la curtea regala, nu te prezinti cu mana goala in fata Printesei... si au adus ei de toate din jurul casei, ca este sezonul cel mai bogat, printre care si o punga mare cu ardei iuti... verzi :)... Pai cat ardei iute sa mananci? Si mi-a venit in minte imperfectiunea momentului povestit mai sus si m-am pus pe treaba. Secretul dulcetei mele este putina sare de lamaie pentru a nu se cristaliza (Tata Socru m-a invatat) , ardeiul taiat mare pentru a simti gustul ,nu dat la blender cum sunt toate dulceturile de ardei iute si putin ardei gras neiute care pare ca a dat o savoare aparte ;)... vinul, rosu bineinteles, Costica cel Intelept ....
De Ostropel de pui ati auzit?
Pai daca esti din sudul tarii, cum sa nu fi auzit :). Este mancarea pentru care ma duc special la bunica sa o pregateasca, pentru ca gustul de acolo nu l-am gasit nicaieri... si i-am "furat" reteta si o voi face exact cum o face ea... adaugand acel ingredient care de tot gustul, ardeiul uscat si parlit pe foc... da o aroma excelenta ce iti reaminteste de momentele in care ne intalneam cu totii la tara si aveam o oala mare cu ostropel cu paine calda, din care sorbeai zeama pana cand ti se lungeau urechile :). Imi aduc aminte de porecla lui taica-meu pusa de unchiu' Nicu, fotograful care l-a tinut in gazda si l-a invatat fotografie, ii zicea "Ostropel"... cel mai probabil ca atunci cand primea mancare de acasa ostropelul era nelipsit :)
As fi recomandat un vin roze la mancarea asta, insa la mine la Islaz, merge o Tuica de prastina sau de prune inainte... poate chiar doua, la cat de slaba este ;)
O poveste cu capsune
500 Terry Francois Street, San Francisco, CA 94158
info@mysite.com / Tel. 123-456-7890
Cum va ziceam in alte discutii, luna Mai este pliina de fructe gustoase din care se pot face tot felul de preparate... Unul dintre preferatele mele este Tarta. Totul a pornit de la tartele cu verdeturi pe care le fac in fiecare primavara incepand cu Martie, cand apare ceapa , usturoiul verde si leurda care dau un gust deosebit tartelor. Pai facem tarte de spanac, stevie, urzici, somon cu branza... hmmm deja imi ploua in gura.
Tarta cu capsune, nu era in lista, pana cand, cativa colegi au zis ca vor face tarta , si dupa asteptari indelungate, am zis ca e timpul sa gatesc si eu ceva dulce :). Iar poza, e o poveste intreaga a serii in care a fost facuta in curte, printre verdeturi :) Da, este primul meu preparat dulce , neluand in calcul checul pe care il faceam in ibric cand eram copil , pentru a-l manca rapid si fara sa observe nimeni ca mi-am facut singur :). Si uite cate amintiri aduce aceasta tarta, foarte gustoasa si usor de facut ;). Cu un lichior de Capsune, merge excelent ;)
Povestea curcanului
In fiecare an, bunica Vica creste cate un curcan pentru fiecare nepot. Este telul ei sa dea nepotilor ce crede ca este mai bun din toata ograda. Asa ca, in preajma pastelui, primesc si eu curcanul crescut in curte doar cu boabe si grija sa dea ceva bun nepotilor.
2017 a fost primul an cand nu a putut sa mai creasca, din cauza batranetii, dar nu s-a lasat si a antamat de la nasa, vecina din spatele casei, curcani :). Si iaca curcanul pe care l-am primit cadou, pregatit in Iunie, pentru o masa copioasa cu nasii nostrii. Secretul numarul unu pt un curcan bine facut si gustos este marinata, in care trebuie sa stea cam 24h sau cu o seara inainte de a-l pregati, apoi, cel de-al doilea este sa se coaca la cuptor acoperit in staniol si ultimul secret este ca dupa coacere, sa stea o ora invelit in alt staniol pt a se fragezi. O sa pastrez traditia curcanului, imbibat putin cu Costica cel Tanar, in numele bunicii Vica, pregatind in fiecare an reteta ;).
Da' si vita romaneasca-i buna
Nu sunt specialistul in carne de vina (pentru ca am auzit ca este o adevarata arta pregatirea si maturarea carnii) insa, sunt de parere ca poti pregati o vita gustoasa si suculenta foarte usor fara sa cumperi o carne maturata de 150 RON doua portii . Cum de fapt cred ca gatitul este un exercitiu usor, de creatie si poate fi facut de oricine. Soacra mea a fost la un supermarket si a cumparat carne de vita romaneasca si a portionat-o frumos pentru friptura la cuptor, clasic ca orice alt muschi de porc sau miel. Vazand cat de bine a taiat-o, am zis ca ar fi muuult mai gustoasa facuta pe gratar, mediu. Si am asezonat-o cu cimbru verde, rozmarin si ulei de masline, lasand-o peste noapte sa se linisteasca, iar a doua zi am pus-o pe gratar... Secretul unei carni de vita gustoasa este modul in care este taiata (se taie in lungul fiprei nu perpendicular pe ea) si sarea grunjoasa care se pune dupa ce se pregateste la gratar (nu inainte pentru ca se intareste carnea). Si bineinteles, merge cu un vin rosu taninat, cum ar fi Costica cel Intelept, sa potenteze aroma carnii.
Ia scrumbia de dunare, neamule!
Dupa mine, cel mai gustos peste romanesc este Scrumbia de Dunare. Impropriu zis de Dunare, pentru ca este peste de Marea Neagra care vine sa depuna icrele pe Dunare. Se gaseste proaspata doar o luna pe an, pe final de Aprilie si toata unaMai, atuncii fiind cea mai gustoasa. Eu congelez cateva kilograme (de la Pescaria din hala Obor, unde va recomand sa va duceti macar ca turist o data) pt a avea pana in vara, caci tare gustasa este :).
Nu zic ca saramura de Crap nu e buna, sau borsul de peste din delta, sau Carasul prajit, Hamsia prajita sau Palamida mancata la cherhanaua din Vama (unde va recomand sa va duceti macar o data sa mancati si o sa aveti ce povesti dupa), dar gustos cum este Scrumbia pe gratar cam rar gasesti peste. Vinul alb poate acompania foaarte bine oricare din mancarurile enumerate mai sus. Costica cel Bland este perfect pt Scrumbie.
